Crezi că ești special?!

Azi chiar a fost iadul din punct de vedere meteorologic. A fost o zi în care mi-am amintit de o noapte foarte bizară din toamna lui 2007. Mă prinsese ora 1 la birou, dar nu aveam stare (sau motive) de mers acasă, așa că am decis să mă plimb prin oraș cu mașina, așa, spre nicăieri. Era o noapte d-asta bacoviană, cu un vânt foarte puternic, se ridicau toate gunoaiele,  toate frunzele uscate și  tot praful… La radio, o muzică ambientală întreruptă de câteva fragmente dintr-un interviu cu un personaj pe care nu l-am identificat nici în ziua de astăzi (să fi fost deținut politic, filosof… n-am idee). Și, cum mergeam eu cu mașina ei, având aproape 40 km/h, încercând să-mi adun gândurile, aud vocea bătrână de la radio… “Știi, eu am crezut mulți ani că sunt altfel. Că destinul meu e unul unic și special. Că sunt un neînțeles și de neînțeles. Mi-am dat seama târziu, pentru că mi-au luat ani mulți și grei să înțeleg cât de obișnuit sunt, cât de normală este existența mea. Și, când am realizat că sunt un om ca toți oamenii, mi-a părut așa de rău pentru vremea în care am ratat atâtea lucruri, încercând să îmi îndeplinesc ceea ce eu credeam că este destinul meu, acela de a fi deosebit.

Acea serară a fost revelatoare. Acel necunoscut îmi pusese așa, de la sine, pe tapet cea mai mare problemă a mea: am pierdut ani din viață, făcând pe deșteptul și încerând să fac pe specialul. Aș fi ipocrit să spun că a doua zi, de dimineață, m-am trezit un om mai bun și mai echilibrat. Dar, cred că seara aia marchează, practic, startul evoluției mele de la ce eram atunci la ce sunt acum. Și, acum, chiar îmi place de mine, vorba lui Cornel, “am o viață frumoasă” (dacă aș fi fată, m-aș… mă rog, nu despre asta e vorba…). Snobismul ăsta al nișei, al celor care caută absolutul, care fug de “mainstream” și de “facil”, al celor care vor să creadă că au ceva artistic (geniul neînțeles) sau profund intelectual și spiritual nici nu mai știu dacă mă amuză sau mă scârbește. De fapt, nu mă scârbește. Dar mi-ar plăcea să am puterea de a convinge oamenii că își distrug viața, că își nasc probleme și idoli falși.

Ironia este că în ambele domenii de activitate în care activez, muzică și turism, această atitudine de fată mare (“Hai, convinge-mă că meriți să te ascult“) e omniprezentă. Vă întrebați de ce nu se naște muzică rock în România? Pentru că publicul de rock este ultra-pretențios. Începe cu “Eu nu ascult muzică românească” sau “Cine-s, mă, aia?”, apoi după ce “ăia” devin cât de cât populari, “Ăla-i rock, mă? S-au cocălărit”. Nimeni nu ascultă o piesă neverificată cu inima deschisă, toți vor să fie convinși, apoi să spună maxim “Mda, e ok…“. A propos, ghiciți care este singurul post de radio care nu difuzează “Pleacă“? Este Radio Guerrilla – “Eliberadio:). Inițial nu era suficient de bună piesa, acum e prea mainstream. Nu mă pot abține să nu vă recomand un articol pe aceași temă:  Moartea gângănilor din păru’ lu’ Bob Marley.

În turism, am citit ieri un articol al lui Brăduț Florescu (al cărui fan declarat sunt, dar pe care l-am surprins uneori cu apucături de special), pe Teedoo.ro, despre cât de depășit este Lonely Planet. Am înțeles perfect ideea articolului (călătorește după capul tău și pentru sufletul tău, nu pentru că destinația este sau nu este într-un top sau un ghid plin de interese și de clișee), pe care o și împărtășesc. Comentariile, însă, au fost minunate; iar acest spirit “de cunoscători” îl mai găsești și în unele comentarii de pe grupul Thailanda, Te Iubesc: Phuket și Samui sunt niște mizerii, vin toți fraierii aici, nu știți voi care e adevărata Thailandă etc. Deunăzi, amicul Seleși a plecat din Boracay (după ce a plătit 800 de euro pe 2 bilete locale de avion ca să ajungă neapărat acolo și nu în altă parte), pentru că “nu mai e Boracay-ul ce-a fost, e lume multă” (mereu a fost).

Recunosc, că și eu am, încă, tendințe d-astea. Nu am fost la Barcelona, Madrid, Roma, Amsterdam, Ibiza, Dublin, Cancun pentru că mi se par banale; în schimb am găsit ceva interesant în Ghana, Togo și Benin… Am și o explicație: în toate cele de mai sus, pot ajunge oricând. În locurile mai bizare, cu greu. Muzica nu prea-mi mai place, decât foarte rar. Dar asta o pun pe seama faptului că e “de la mine de la muncă“. În schimb, am înțeles că oricât de ciudate ar fi gusturile sau opiniile mele la un moment dat, ele trebuie să fie autentice, nu să resping niște lucruri pentru că sunt comerciale sau să îmbrățișez altele doar de dragul de a fi altfel. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră!

19 Responses to “Crezi că ești special?!”

  1. si un al doilea P.S: imi place vunk (pt ca, pe plan muzical, imi place cum suna si pt ca, pe plan “spiritual”, nu si-au schimbat stilul doar pt a se vinde), dar “pleaca”, de exemplu, nu mi-a placut :D.. Banuiesc ca vei intelege ce am vrut sa spun cu acesta completare (nu de alta dar iar ti-as invada spatiul cu atatea explicatii)

  2. Naomi afrodhitee Reply 15 March 2012 at 15:05

    Pur si simplu “te iubesc” pt ca gandesti foarte sanatos,suntem pe aceeasi lungime de unde sau cum vrei tu…despre ideea ca esti sau nu mai special ca restul oamenilor,mereu am avut o mica problema cu asta,de-a lungul anilor am avut diferite job-uri,faceam ceea ce mi se cerea,insa erau chestii care simteam ca ma ingradesc prea mult,aveam la un moment dat un job la o firma unde eram nevoita sa port uniforma,cat mai uram asta,si ca atare mai mereu veneam la munca in alte haine decat in uniforma,eu eram mereu contra…Si da poti fi special prin faptul ca esti diferit de ceilalti,gandesti altfel,te comporti altfel,doresti altceva,nu ce vrea tot prostu….Cum spuneai si tu de ce sa mergem in Ibiza unde sigur ma voi intalnii cu compatriotii mei si nu va fi nimic special,mai bine merg in Ghana,e super tare,o experienta unica.
    Cat despre muzica as putea spune ca nu ma pot satura de ea niciodata,as asculta non stop doar muzica…se pare ca baietelul meu de 1 an si 4 luni a mostenit aceasta dragoste pt muzica,ii place sa danseze,sa cante si sa asculte muzica all day.

  3. In ziua de azi, e tot mai cool sa fi uncool sau uncool sa fi cool….intr-o lume plina de sine, de fite, infometata dupa bani si faima, ce inseamna sa fi “tu” defapt??? “TU” oare mai existi??? “TU” cel, adevarat, nemanipulat, retusat sau obligat de ceea ce te inconjoara sa te transformi / mulezi mai mult sau mai putin , dupa cum ti se “dicteaza” ??? Oare ce procent din acea persoana, care traieste zilnic dupa anumite “reguli” scrise sau nu, este cu adevarat in viata, traieste cu adevarat propria’s viata, pripriile vise si idei?…Traim intr-o lume bolnava…care cauta mereu absolutul si senzationalul si trece calcand in picioare peste frumusetea veitii, care, dupa parerea mea, nu consta in averea dobandita sau diplomele obtinute, ci in dragoste, sinceritate si placerea de a trai anumite momente alaturi de cei dragi tzie, fie ei prieteni sau mai mult…
    Eu as spune ca muzica a fost creata pt a incanta atat auzul , dar mai ales sufletul…iar ceea ce astazi noi numim “muzica”, nu este in totalitate ceea ce am descris eu mai sus, ci doar un mod de a fi “in rand cu lumea” sau “cool”…Ideea e, ca fiecare are dreptul sa asculte ce muzica vrea , dar de prea multe ori am intalnit cazuri in care ascultatorii vrand-nevrand “acceptau” sa asculte “orice”…( aici as putea sa continui “pana dimineata”)
    La fel consider ca e si cu destinatiile turistice …dupa cum spui si tu, cristi mai sus…mergi si calatoreste acolo unde simti ca vrei sa ajungi si unde poate vei descoperii mai mult, fie chiar in “mijlocul nicaieri-ului” ,decat in atat de vizitatele locatii care te asteapta pe toate brosurile agentiilor de turism…
    In incheiere as mai vrea sa spun ca, nu exista oemeni “speciali”,…toti suntem unici in felul nostru, doar ca la un moment dat, unii , datorita actiunilor si lucrurilor pe care le fac si le lasa in urma, devin deosebiti..

  4. If you’re one in a million, there are six thousand people exactly like you. :)))))))

  5. Esti special in ce scrii si ai si f mare dreptate . Noi nu avem nici rabdare nici intelepciune sa ne mai si analizam ,si apoi si mai si ,sa ne si mai schimbam pe unde e nevoie .Am sa te mai vizitez , imi place cum judeci .

  6. sincer…nu e normal sa ma bag in discutii dar , cu ceva timp in urma am realizat faptul ca tot ce e romanesc este …copiat …romanii nu stiu decat sa copie si asta se poate demonstra in 10 minute de stat pe un post de radio sau chiar pe un post tv de muzica… piesele , versurile, ideile sunt toate imprumutate de la altii , de ce romanii nu pot inventa ceva a lor??? ce ce trebuie sa copie de la altii ?!?! si aici este punctul in care stai cu mana pe telecomanda cu volumul pe mute si dai peste un post de muzica (practic nu poti auzi din moment ce volumul e mute) si totusi vizionand videoclipul respectiv te izbeste un miros romanesc …in sinea ta poti sa juri ca e o piesa romaneasca ,chiar daca nu vezi cine canta …si asa dai pe (unmute) Bingo ! e romaneasca (daca are versuri in engleza, iti poti da seama dupa accentul de balta afisat in mod “arfistic”).
    Si totusi de curand am inceput sa ma gandesc la urmatoarea intrebare ( De ce asculta lumea muzica si de unde vine ea defapt?!?! ) nu stiu cati dintre cei de aici si-au pus intrebarea asta dar in ultimul timp cand aud o piesa , ma gandesc “Ce a vrut artistul/artista sa exprime prin lalaitul ala luuuuung si de ce a vrut sa exprime ceva?) …muzica pentru mine , e un sunet …. si sunetul provine din lumea animala , de exemplu cand o maimuta (mascul) vrea sa se imperechieze produce un sunet puternic pentru a atrage femela …. femela o sa il bage in seama numai cel mai zgomotos mascul si tot asa…dar noi suntem oameni … la noi ce sens are acel “strigat ” ?!?!?!

  7. This post is priceless. When can I find out more?

  8. Asa sunt oamenii, niste egoisti. Considera ca problemele lor sunt cele mai importante, ca sunt niste neintelesi si ca sunt prea buni pentru lumea in care traiesc, ca nimeni nu e demn de iubirea lor. Imi place cum scrii, m-am regasit, mai ales in prima parte. Promit ca o sa-ti mai vizitez blogul.

  9. Imi placi, tine-o tot asa:)
    Si mi-a placut si “Pleaca” de cand am auzit o frantura la radio in masina si habar n-aveam cine canta.

  10. Dublin nu poate fi NICIODATĂ banal :)))

    • The home of Jameson :)
      Da, banal, in sensul de “ajung acolo oricand am 500 de euro si 3 zile libere”

      • The home of Jameson este mai la sud, pe lângă Cork :D Şi cu riscul de a deveni plictisitor, dacă aş avea 1000 de euro disponibili şi vreo şapte zile libere, n-aş spune nu unei noi incursiuni la Dublin. Atât pentru ceea ce-ţi poate oferi ziua, dar şi pentru ceea ce-ţi oferă noaptea ;)

  11. Azi te-am descoperit. Si-mi place. Esti…altceva. O gura de aer proaspat (atat cat se poate in Bucuresti) … O sa mai trec p-aici, probabil.

  12. Imi place articolul, rezonez perfect :). Unii nu reusesc sa aiba o identitate  proprie decat atunci cand vorbesc despre problema lor. Exista prin probleme legate de ceea ce considera ca fiind “istoria lor”,  si astfel, pentru a fi diferiti si pentru a avea o identitate, isi creeaza probleme. Cata energie consumata aiurea in a trai o viata cladita pentru perceptiile altora si ce mod gresit de a-ti construi ego-ul.

  13. Ai perfecta dreptate in ceea ce spui, insa daca pe toate posturile se dau aceleasi melodii, incepi sa fugi de toate radiourile si mai dai de un RockFM sau de Radio Guerrilla. Cred ca la inceput cantaretii romani si-au facut reclama in mod gresit. Ori erau obligati sa mearga pe la posturi obscure doar pentru ca numai acolo puteau ajunge, ori ajungeau la un post TV mai mare, dar se cunostea imediat ca aparitia e putin “platita” si e falsa. Acum oameni ca tine si ca Cristina Chipurici sunt nevoiti sa se lupte cu morile de vant pentru a promova artisti care fac muzica buna. Media romaneasca a facut din oameni precum “DD in direct” candidati politici pentru o natiune cu creierul spalat. O sa dau inca o sansa melodiei “Pleaca”, apropo :)

    • Eu vreau sa spun ca o melodie e buna sau nu e buna (iti place sau nu iti place) pentru ce e ea. Nu pentru ca e prea comerciala sau prea anti-comerciala… cat despre “pleaca”, ascult-o ca si cum ar fi niste letoni care o canta si o asculti pt prima oara. Si vezi daca iti place sau nu-ti place TIE

      • In mare parte cred ca ti-am inteles articolul..e bine sa te “lovesti” (macar din cand in cand) de abordari diferite ale anumitor probleme; tot timpul te ajuta cumva, chiar si intr-o mica masura… Insa nu reusesc sa inteleg o anumita afirmatie si-atunci imi permit sa te combat, intrebandu-ma (si intrebandu-te): daca muzica e clasificata pe genuri, iar eu, personal, nu agreez (de exemplu) muzica country, in general, de ce as fi etichetata drept o persoana care vrea sa fie “aparte”, sau “mai cu mot”, neascultand (sau refuzand sa ascult) o melodie facand parte din acest gen (tin sa precizez, vorbesc de cazurile care fac/ sau nu fac anumite lucruri pentru ca asta simt, nu pentru ca asta simt altii pentru ei)? Si daca nu vreau sa o ascult, este pentru ca, facand parte din acel gen muzical, automat are aceleasi caracteristici ca si alte melodii apartinand categoriei respective. Nu imi place pentru ca este country – pentru ca, “country” insumeaza caracteristicile care mie nu imi plac…Si la fel este si cu muzica romaneasca, cum am citit si in comentariile de mai sus. Din punctul meu de vedere, muzica romaneasca este slab structurata pe genuri muzicale (in ceea ce priveste perioada actuala). Muzica romaneasca, in mare parte, a devenit un “zombie” dupa ceea ce se vinde, fabricand constant “vedete” care sa “unga” masele printr-un anumit tipar: femei dichisite (estetic spus), barbati super metrosexuali, mai bine pensati decat o femeie, si alte asemenea caracteristici, care te fac sa uiti de beat-urile de “duzina” din spatele acestor noi “vedete”. Pentru mine, muzica romaneasca a devenit ea insasi un gen (aparte) muzical. Sunt putini cei care indraznesc sa iasa din tiparul romanesc, sa lanseze piese diferite de cele cu care suntem obisnuiti in ultima perioada… In cazul asta, ma poti condamna ca de cele mai multe ori refuz sa ascult muzica romaneasca, doar daca aud inceputul unei piese care suna perfect la fel ca celalalte 100? Din contra, cred ca aici intervine manipularea: de ce as asculta muzica care imi este vanduta cu orice pret (bubuind canalele tv si posturile de radio) atata timp cat mie nu imi place si nu gasesc nimic “mangaietor” pt urechile mele? De ce crezi, neaparat, ca cei care refuza sa faca anumite lucruri, o fac visand sa fie mai speciali? Anyway, am scris mai multe randuri decat cele din postarea ta :)) .. so, please forgive me…P.S: nu as vrea sa iei acest comentariu drept o critica la adresa postarii tale..imi place, in mare parte, chiar daca nu sunt intru totul de-acord.. dar consider ca afirmatiile tale sunt interpretabile (si poate tocmai de-asta am inteles ce nu trebuia..sau mai stii, poate ca “sunt mai speciala” pt ca decid sa fiu contra :)) – i’m joking :P)

Comentezi?!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 3,749 other followers

%d bloggers like this: